Pentagrama: Istorie si semnificatie







Pentagrama este un simbol atat important cat si neinteles. Dorinta mea este de a clarifica cateva aspecte atat simbolice cat si istorice si practice.

Vom vedea de-a lungul acestui articol ce semnificatii a avut, ce scop a avut dar si cine a folosit-o si cu ce a ajuns sa fie asociata.


Fiind un simbol, a fost susceptibil la interpretari si la fel ca altele precum svastica, a fost adesea prost inteles, iar precum un iceberg, i-a fost vazuta doar o mica parte din intreg. Citand de pe blogul domnului Vartejaru, “aceasta nu este proprietatea intelectuala sau spirituala exclusiva a nimanui, nici a magilor, nici a satanistilor nici a francmasonilor.”

In esenta, pentagrama este un simplu model de poligon stelat (figura geometrica de peste patru laturi) care poate fi desenat cursiv, dintr-o singura linie. Este astfel, o figura interesanta si importanta si in geometrie, avand laturile perfect egale si reprezinta numarul cinci care are, dupa cum vom putea vedea, o multime de semnificatii.

Pentagrama este un simbol foarte vechi, astfel ca a aparut in multe civilizatii de-a lungul timpului, avand semnificatii radical diferite.

Prima aparitie istorica a acestui simbol a aparut, conform descoperirilor arheologice actuale, in Mesopotamia, mai precis in orasul Ur din Sumer. Dovezile scrise provin cu aproximatie din 3500-3000 i.Hr. Simbolul a fost initial folosit ca ornament pentru oale si este legat de prima creare a limbii vorbite. Aici, pentagrama semnifica sunetul UB, care se poate traduce drept ‘colt’ sau ‘unghi. Ceva mai tarziu, tot in Mesopotamia, acest simbol a ajuns sa reprezinte roialitatea iar mai apoi puterea Imperiala.


Acest simbol a fost mai apoi dobandit de evrei in timpul robiei babiloniene, devenind semnul adevarului si intelepciunii, fiind pusa in legatura cu Torah si Pentatuech (cele cinci carti ale lui Moise: Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii si Deuteronomul). In sinagogile antice, aceasta apare impreuna si chiar in rivalitate la egalitate cu hexagrama. Pentagrama este numita Sigiliul lui Solomon sau Steaua lui Solomon (Kochav Shlomoh) iar hexagrama este cunoscuta drept Steaua lui David sau Scutul lui David (Magen David). Ambele au o importanta majora in Iudaism, fiind simboluri folosite de cei doi regi israeliti (tata si fiu). Pentagrama insa era mai populara, fiind gasita pe o serie de cupe si obiecte apartinand regatului iudeu. Exista de asemenea o mare cantitate de sicli (moneda antica israelita) care poarta steaua cu cinci colturi.

Legatura cu regele Solomon este cunoscuta si din traditia apocrifa provenita din scrierea Testamentul lui Solomon, in care regele detinea un inel inscriptionat cu o pentagrama cu care controla vanturile, ingerii si demonii. Conform legendei, acest inel i-a fost dat regelui Solomon de catre arhanghelul Mihail pentru a supune demonii ca sa-l ajute sa construiasca Templul.

Pentagrama lui Solomon, asa cum este descrisa in Lesser Key of Solomon, Goetia


In Grecia Antica pentagrama a avut de asemenea un rol important si respectat, fiind considerat un simbol al perfectiunii geometrice. Era numita “Hygeia” sau “Hugieia” adica “Sanatate” si a fost identificata cu zeita sanatatii, care poarta acelasi nume.
Pentru Druizi, pentagrama reprezenta capul lui Dumnezeu iar Celtii au folosit-o ca simbolul zeitei Morgain.

Pentru primii Crestini reprezenta cele cinci baghete ale lui Iisus, cele cinci rani ale lui Iisus si era de asemenea un simbol al celor cinci simturi. In anul 312 d.hr, Imparatul Constantin purta asupra sa pentagrama si simbolul Chi-Rho ca sigiliu si amuleta. 


Tot in Crestinism, pentagrama apare in secolul 14 in poemul Sir Gawain si Cavalerul Verde unde aceasta decoreaza scutul eroului, Gawain. In simbolismul acestui poem, pentagrama reprezinta cele cinci virtuti cavaleresti, cele cinci simturi ale lui Gawain si dexteritatea celor cinci degete ale lui Gawain.

Incepand cu Evul Mediu, pentagrama simboliza adevarul si protectia impotriva demonilor. A fost folosita ca amuleta si ca protectie la usi si ferestre.

In 1533 aparea lucrarea De occulta philosophia libri tres scrisa de ocultistul Cornelius Agrippa. In aceasta carte pentagrama apare impreuna cu reprezentarea corpului uman si ale proportiilor sale, punand in practica vechile invataturi pitagoreice. La aceasta, Agrippa mai adauga anumite corespondente cu corpurile ceresti.



Desenul lui Agrippa a fost mai apoi folosit de majoritatea celor pasionati de misticism si esoterism, de magicieni si rosacrucieni, pana la ocultisti precum Papus si Eliphas Levi. Paracelsus avea de asemenea o parere buna despre aceasta, descriind-o ca unul din putinele semne cu adevarat puternice din punct de vedere spiritual.

Vorbind de Eliphas Levi, aceasta scria in cartea sa Dogme et rituel de la haute magie (1854) ca “pentagrama intoarsa, cu cele doua colturi proiectand in sus, este un simbol al raului si atrage cu el forte sinistre deoarece rastoarna ordinea normala a lucrurilor si demonstreaza triumful materiei asupra spiritului. Este tapul care ataca Raiul cu ale sale coarne, un semn detestat de initiati.”
  
In 1859, acesta spunea ca pentagrama intoarsa este “un simbol al tapului din Magia Neagra, al carui cap poate fi inscris in pentagra,a cele doua coarne fiind in sus, urechile fiind in stanga si dreapta iar barba in jos.”

In prima parte a cartii Dogma et rituel, Levi ne spune ca pentagrama poate fi un instrument foarte puternic dar ca “folosirea pentagramei este mai periculoasa pentru operator daca acesta nu cunoaste cu adevarat acest simbol.”

In a doua parte a cartii, Levi descrie pentagrama ca fiind “semnul omnipotentei intelectuale si al autocratiei. Este Steaua Magilor.... acest simbol magic reprezinta ordinea si confuzia, Mielul Divin al lui Ormuz sau al sfantului Ioan, sau detestatul tap al lui Mendes... este Lucifer sau Vesper.. este Maria sau Lilith.. Pentagrama cu cele doua puncte ascendente il reprezinta pe Satan ca fiind tapul de la Sabbath; cand punctele sunt ascendente, este semnul Mantuitorului.”

In viziunea sa, pentagrama il reprezinta pe Baphomet si este in directa legatura cu acesta. Baphomet este un alt simbol controversat care isi are radacinile undeva in secolele 12-14 d.Hr. Levi a creat astfel o imagine si a lui Baphomet sau Tapul Sabbatic, stand in pozitie sezuta, cu aripi, sani, picioare si cap de ţap, o flacara deasupra capului si un falus in poala. Acesta, la fel ca pentagrama, reprezinta si dualitatea, in acest sens, androginitatea sau hermafrodismul. A se observa de asemenea, ca Baphomet gesticuleaza cu mainile in sus si jos, reprezentant probabil vechea credinta hermetica, “Precum sus asa si jos”.



Levi s-a bazat pe un tablou (Sabatul Vrajitoarei desenat de pictorul spaniol Goya). Acesta insa l-a confundat pe Baphomet cu capra lui Mendes, un zeu egiptean antic a care era protectorul si creatorul orasului Mendes.

Acest simbol se spune ca era venerat de Cavalerii Templieri, calugarii razboinici care luptau pentru protectia pelerinilor crestini. Se pare ca acestia, pe cand incercau sa cucereasca lumea araba, nu puteau intelege clar cuvantul Mahomet si pentru ca abia puteau pronunta litera “h” au transformat-o intr-un “b”, astfel cuvantul a devenit Mafomet. Iar pentru ca “m”-ul suna ca un b a devenit Bafomet. Astfel, Papa a aflat ca lumea araba venera un asa numit Bafomet si a ordonat uciderea acestora, desi Bafomet este acelasi cu Mahomed, egalul lui Iisus.

O alta teorie, bazata pe Pergamentul Chinon indica faptul ca Templierii actionau uneori blasfemic in caz ca acestia erau capturati de Sarazini, pentru ca acestia ii fortau sa comita apostazie (renuntarea la religie), insa Templieri “o faceau numai cu mintea, nu si cu sufletul.” Michael Haag sugereaza ca intr-adevar, simularea venerarii lui Baphomet facea parte din ritualul de initiere al Templierilor.

Acesti Cavaleri au confesat sub presiunea torturii ca venerau un idol numit Baphomet, insa toate descrierilor lor difereau iar altii chiar negau acest lucru. Se pare totusi ca aceasta poveste a venerarii lui Baphomet este o inventie, deoarece nu exista nicio proba specifica in care Templierii l-ar fi venerat pe Baphomet iar Regulile Templierilor nu vorbeau despre acesta si nici alte documente ale perioadei medievale ale Templierilor.

Cea mai veche reprezentare a unui cap de tap intr-o pentagrama apare intr-o gravura la pagina 387 in cartea La Clef de la Magie Noire a ocultistului Stanislas de Guaita, un convins dusman al magiei negre si satanismului. Cartea face parte dintr-un multi-volum in care acesta isi exprima ideile si acuzatiile asupra Satanismului pe care el si dusmanii sai – precum autorul Joris Karl Huysmans – le aruncau unul catre celalalt.



Levi mentioneaza numele demonei Lilith iar imaginea lui de Guaita ii incorporeaza numele in grafica impreuna cu numele Samael. De Guaita nu spune nimic de aceste nume, doar continua si repeta ceea ce spunea Eliphas Levi. O alta reprezentare asemanatoare apare in cartea Handbook of Magic & Witchcraft de Charles W. Olliver impreuna cu o alta varianta, de data aceasta reprezentand omul si avand inscriptionate numele Adam si Eva (Adam – Eve).



Sigiliul lui Baphomet a ajuns mai apoi sa reprezinte organizatia filosofico-religioasa Church of Satan condusa de Anton LaVey. In timpul cercetarilor sale, LaVey a dat peste cartea A Pictorial History of Magic and the Supernatural scrisa de Maurice Bessy aparuta initial in anul 1961. Coperta acesteia purta imaginea numita “Sigil of Baphomet”. De la aceasta, Anton LaVey a decis ca este reprezentarea cea mai potrivita a unei biserici Sataniste si a preluat modelul, modificandu-l decat putin. Simbolul Church of Satan a fost finalizat abia in decembrie 1969 odata cu publicarea cartii The Satanic Bible.




Ceva mai tarziu pentagrama a fost adoptata de o religie noua numita Wicca. Aceasta religie este un fel de vrajitorie “ecologica” care se bazeaza foarte mult pe natura. Desi aceasta miscare religioasa a aparut candva intre anii 1940 si 1950 la initiativa domnului Gerald Gardner, utilizarea pentagramei in Wicca a aparut abia in anii 80’ conform wikipedia. Pentru acestia, pentagrama era o reprezentare a elementelor naturii, cele cinci colturi ale acesteia avand corespondentele apei, pamantului, focului, aerului si spiritului.



In concluzie, intelegem ca acest simbol, la fel ca oricare altul, are semnificatii diverse pentru fiecare civilizatie si chiar pentru fiecare om in parte. Este important ce ne inspira noua, la ce ne poate folosi si cat de important este pentru noi.

* Mai jos aveti sursele pe care le-am folosit pentru a scrie acest articol. Acestea contin in anumite conditii si alte informatii care v-ar putea interesa, asadar nu evitati sa le consultati si pe acestea.


Surse:













Imagini: