Introducere în Chaos Magick


autor NOCTULIUS




Apariţia şi dezvoltarea oricărui curent ezoteric nu se petrece în izolare, ci este puternic influienţată atât de caracteristicile psiho-sociale ale comunităţii în cadrul căreia curentul ia naştere, cât şi de descoperile şiinţifice ale acelei perioade.
Spre sfârşitul anilor ’70, Teoria Cuantică a început să fie luată în serios de tot mai mulţi matematicieni şi fizicieni. În acest context a apărut Chaos Magick-ul, în urma unei întâlniri între Peter J. Carroll (licenţiat în ştiinşe, University of London) şi autorul Ray Sherwin, ambii de origine britanică. Ordinul fondat de către cei doi în anul 1978 a primit numele de Illuminates of Thanateros”, şi datorită modului în care a fost abordată magia, aparţine curentului post-modernism.      
Alegerea acestui nume nu este deloc întâmplatoare, Thanatos (Moartea) şi Eros (Sexualitatea) fiind două dintre cele mai importante principii ale existenţei – Thanatos, prin frica de moarte, determină apariţia instinctului de supravieţuire şi deci, alături de dorinţa de reproducere (Eros) asigură perpetuarea speciei. Mai mult, deşi aceste principii se află la poli opuşi, se observă o tendinţă de a le combina – vezi practicile sado-masochiste. Aceste două principii au ajuns tabu pentru simplul fapt că înainte de naştere, şi dincolo de moarte, este doar un mare semn de întrebare, un mister care nici până în ziua de astăzi nu a fost elucidat. Tot ce avem este o infinitate de speculaţii, câţi oameni, atâtea păreri lipsite de dovezi obiective. Thanateros este atât poarta prin care păşim dinspre nescunscut înspre lume, cât şi dinspre lume înapoi în necunoscut.
Este dificil să dăm o definiţie general-valabilă Chaos Magick-ului, asta datorită numeroaselor direcţii pe care acest curent s-a dezvoltat, acest lucru sugerând un individualism extrem în cadrul curentului. Dacă Aleister Crowley definea magia ca fiind ştiinţa sau arta de a produce schimbări în conformitate cu Voinţa”,  Carroll a dus mai departe această idee, şi generalizând, a afirmat că magia este o caracteristică (şi o consecinţă) a Universului în care trăim, un principiu care se manifestă în fiecare moment al existenţei noastre (exemplificând că şi simplul act al mersului pe stradă este un act al Voinţei). 
Una dintre practicile de bază ale acestui ordin este sigilizarea, preluată într-o oarecare măsură de la magul Austin Spare. Acesta a pus bazele sigilizării şi a desenului/scrisului în stări alterate de conştiinţă. Deşi a fost membru în Astrum Argentum, acesta a părăsit mişcarea lui Crowley, iar filosofia personală a lui Spare s-a conturat în curentul Zos-Kia Kultus. Un alt element preluat de către Carroll a fost idea de Kia, făcând referire la un principiu universal, diferit de trup/minte, fiind uneori asociat cu Brahman-ul hinduşilor sau Tao-ul taoiştilor. Carroll defineşte Kia ca fiind uniunea dintre două principii opuse, şi anume percepţia (ce acţionează ca receptor) şi voinţa (forţa invers polarizată, prin care ne impunem dorinţele asupra universului).
În ceea ce priveşte mecanismul de funcţionare al magiei, totul porneşte de la ideea de Eter. Eternul este considerat (în Chaos Magick), un strat profund al existenţei, care stochează informaţie (mai exact, meta-informaţie) despre toate fenomenele, obiectele sau fiinţele trecute, prezente sau viitoare. Cu toate acestea, doar fenomenele viitoare, ce nu au avut încă loc, pot fi alterate, deoarece cele trecute, deşi există la nivel eteric, şi-au pierdut legătura cu evenimentul/obiectul din planul materiei. Au existat o serie de studii în acest sens, unul concludent fiind experimentul L. Watson, în care s-a încercat un experiment pe un embrion de broască, mai exact s-au înlocuit ţesuturile care schiţau membrele superioare cu cele care schiţau membrele inferioare. Fiinţa născută, contrar aşteptărilor, avea membrele la locul lor, semn că fiinţa avea un şablon informaţional care să spună materiei în ce structuri să se organizeze din punct de vedere genetic.
Succesul actului magic depinde de doi factori importanţi, şi anume probabilitatea (P) ca fenomenul dorit să aibă loc fără intervenţia magicianului, şi factorul magic (M). În cartea sa “Liber Kaos”, Carroll a dat chiar o formulă factorului magic, definit astfel:
M = G * L * (1-A) * (1-R) având următorii termeni:
G = starea de gnoză a practicantului, ce variază între 0 (starea conştientă, de veghe) şi 1 (uniunea cu divinitatea aleasă). Gnoza (în Chaos Magick) este o stare alterată de conştiinţă ce poate fi, până la un punct, asociată cu extazul. În această stare, cuvântul primeşte putere din lumile subtile, devenind Logos. Există numeroase tehnici de atingere a acestei stări, unele inhibitorii (meditaţia, postul, privarea de somn, privarea de simţuri), iar altele exhibitorii (suprastimularea simţurilor, dansul, muzica, orgasmul sexual). Nu voi intra în detaliile acestor practici.
L = legătura pe care o are practicantul cu fenomenul, obiectul sau fiinţa ce urmează a fi manipulată. Un exemplu de legătură: o păpuşă voodoo, obicte personale, sau chiar şi o amintire.
            A = stadiul de conştienţă (awareness) al practicantului. După cum se vede, este un factor negativ, de aceea se va nota 1-A. Sigilizarea este utilizată pentru a scădea valoarea acestui factor, înlocuind cuvintele susceptibile analizei raţionale, cu sigilii.
            R = rezistenţa subconştientului, de asemenea un factor negativ, definit prin capacitatea psihicului de a se opune voinţei (datorită naturii dualiste ale omului, vezi anatomia creierului bicameral).
            Pe scurt, prin actul magic, practicantul modifică probabilitatea ca fenomenul dorit să se întâmple de la sine. Desigur, unele evenimente, cum ar fi spre exemplu materializarea/dematerializarea obiectelor, au o probabilitate foarte scăzută, şi chiar dublând sau triplând această probabilitate prin actul magic, ele rămân în continuare fenomene improbabile.
Principiile de bază ale chaos magick-ului sunt:
1)      Evitarea dogmatismului. Se consideră că într-un orice sistem de credinţe devine în timp rigid, limitând astfel practicantul. Paradigmenele trebuie schimbate ocazional, în funcţie de necesităţile practicantului (care se află într-o continuă schimbare).
2)      Accentul pus pe experienţa personală, care diferă de la practicant la practicant. Fiecare este încurajat să-şi găsească propriile unelte. Deasemenea, practicantul este încurajat să trateze fiecare filosofie/credinţă cu scepticism, punând întrebări şi deconstruind mituri. Există o tendinţă de a separa ocultismul de religie, pentru a-l apropia de ştiinţă.
3)      Religia/Credinţa privită ca unealtă, şi nu ca adevăr absolut. Astfel, Chaos Magick-ul este un curent care îmbracă uneori forme tradiţionaliste, însă doar în aparenţă. Un exerciţiu dificil este zarul credinţelor: un zar home-made, ce are inscripţionat pe fiecare faţă un sistem (spre exemplu: crestinism, păgânism, satanism, islam, iudaism, vrăjitorie sabbatică). Practicantul aruncă zarul, şi foloseşte formele respective în operaţiile sale magice pentru următoarele 6 luni de zile. Desigur, magicianul trebuie să obţină rezultate utilizând acele mituri/simboluri. Acest exerciţiu este practicat pentru a asigura flexibilitatea ideilor, astfel încât dacă se practică ceremonii de grup, fiecare participant trebuie să se poată adapta la sistemul celuilalt.
4)      Introspecţia şi autoanaliza. Este încurajată observarea pasivă a gândurilor, obiceiurilor, comportamentelor şi emoţiilor, în vederea înţelegerii lor.  Are loc mai apoi o decondiţionare a practicantului faţă de posibilele evenimente traumatizante din trecut. Astfel de practici sunt detaliate în cartea “The Book of Results” a lui Ray Sherwin.
5)      Formele, miturile, simbolurile folosite pot fi atât din sfera LHP, cât şi RHP. Nu există restricţii în acest sens. O analogie ar fi cu stilul de luptă Krav Maga, care deşi nu este în esenţă o artă marţială tradiţională, combină în mod eficient tehnici de luptă din numeroase stiluri de arte maţiale tradiţionale.
6)      Un simţ al umorului deosebit. Se spune că râsul este singura reacţie în faţa unui Univers iluzoriu (vezi Teoria Universului Holografic), iar plânsul este doar o formă înnăbuşită de râs.
7)      Formalizarea principiilor magice într-un limbaj universal, aflat dincolo de particularităţile culturale şi religioase ale fiecărui popor – matematica (vezi o astfel de încercare în cartea The Apophenion a lui Peter Carroll).
8)      Este încurajată abordarea D.I.Y. (Do It Yourself) - crearea unui sistem propriu în locul adoptării unuia existent.
9)      Poate cel mai important principiu, îl regăsim în motto-ul Nimic nu este real. Totul este permis.” De aici înţelegem că în Univers, nici un eveniment viitor nu este cert, ci poate fi descris ca o funcţie-undă (numită şi funcţie de probabilitate), supusă alterării în orice direcţie (totul este permis). Doar într-un univers în care nimic nu este cert şi totul este permis, poate fi validă ideea de magie. Acest motto nu aparţine totuşi lui Carroll, adevăratul autor fiind considerat Hassan Ibn Sabbah (căpetenia Ordinului Asasinilor – Hashshashin, de prin 1100).
10)  Pregătirea constantă a practicantului, în vederea dobândirii anumitor abilităţi şi aptitudini (vizualizare intensă, capacitate de meditaţie, abilitatea de a intra în strări alterate de conştiinţă, condiţie fizică).
11)  Nu se încurajează cheltuirea banilor pe cărţi şi unelte magice. Imaginaţia fiecăruia poate să producă destule mituri/simboluri/zei, iar uneltele magice pot fi confecţionate acasă din materiale simple.
12)  Deşi acesta nu poate fi considerat un principiu universal, mi s-a părut interesant faptul că în cadrul iniţierilor I.O.T., neofitul este întrebat dacă, în misiunea sa de căutare a adevărului, este pregătit să accepte posibilitatea ca la finalul călătoriei sale, să nu existe nici un adevăr suprem, ci doar posibilităţi.
13)  Nimic nu este sacru de la sine, dar poate fi privit ca fiind sacru dacă asta ajută practicantul în lucrarea sa. Deasemenea, se evită căderea în capcana destinului predestinat. Nu există un sens al vieţii, dar practicantul este încurajat să umple acest gol cu tot ceea ce-şi doreşte. În locul unei entităţi cu rol de ghid, practicantul cunoaşte atât libertatea, cât şi responsabilitatea pentru acţiunile sale.
14)  O practică des întâlnită în chaos magick este crearea de egregori, aceştia fiind acumulări energetice şi informaţionale, programate cu un anumit scop (şi eventual, o durată de viaţă prestabilită de către practicant). În acest sens, un obiect material (cristal, pentaclu, etc.) devine “locuinţa” acelei entităţi.
15)  Se evită pe cât posibil sistemele bazate pe prea multe corespondenţe (gen Kabbalah), sau dacă se folosesc, nu se folosesc la întreaga lor complexitate. Motivul este cât se poate de simplu: magicianul se pierde în căutarea cât mai multor corespondenţe între plante, minerale, sfere planetare, zile ale săptămânii, zodii şi nu se mai focalizează pe experienţa propriu-zisă. Practic, în acest caz, harta (sistemul magic) eclipsează teritoriul (experienţa).  
La baza apariţiei oricărui curent, stă însă o nevoie. În cazul chaos magick-ului, sunt de părere că scindarea ocultismului în RHP şi LHP a dat naştere unor indivizi limitaţi, care tânjeau în secret după cealaltă jumătate. De aceea, chaos magick-ul s-a născut ca un paradox, o ciudăţenie, o imbinare de principii contradictorii - No-Hand Path, numit şi stilul Freestyle. Desigur, echilibrul nu este perfect, fiecare practicant fiind atras într-o mai mare măsură de Întuneric sau de Lumină.
Simbolul central al chaos-magick-ului este Chaos-Star-ul (vezi imaginea de la începutul articolului). Acest simbol reprezintă cele 8 tipuri de magie practicată în chaos-magick: roşie (magia războiului), portocalie (magia intelectului), argintie (magie sexuală), galbenă (magia egoului), verde (magia iubirii), albastră (magia abundenţei), neagră (magia morţii) şi o a 8-a, ce vizează iluminarea şi nu are asociată o culoare.



În ceea ce priveşte omul şi societatea, I.O.T.-ul a propus o clasificare după o serie de paradigme astfel:
1) Paradigma materialistă – gravitează în jurul ideii fundamentale cum că Universul este alcătuit exclusiv din materie, energia fiind doar o altă formă de manifestare a materiei. Comportamentul uman poate fi redus la biologie, biologia redusă la chimie, chimia la fizică, iar fizica la matematică. Conştiinţa nu este altceva decât o serie de evenimente electrochimice la nivelul creierului, iar lumea spiritelor nu poate fi luată în serios, din moment ce experienţa ei este una pur subiectivă. Scopul principal al materialistului este asigurarea bunăstării sale (şi a celor dragi, dacă este altruist). Este negată cu vehemenţă ideea unei continuităţi după moarte, iar Timpul este liniar dar nemărginit.
2) Paradigma transcendentalistă – mai este numită şi paradigmă religioasă (vorbim aici atât de monoteism, cât şi de politeism), şi are la bază ideea că o forţă conştienă a creat Universul, sau măcar un set de condiţii minimale încât Universul să existe. Viaţa pământească este privită deseori ca pe o formă de dialog între om şi divinitate (sau divinităţi). Lumea materială este scena de manifestare a spiritelor. Majoritatea trancendetaliştilor privesc Timpul în termeni apocaliptici, atât geneza cât şi sfârşitul timpului fiind dictate de către o entitate (deseori aflată înafara Timpului).
3) Paradigma magică – Eterul este realitatea fundamentală a acestei lumii, fiind mai mult sau mai puţin asemnător ideii de mană a şamanismului. Eterul este descrierea, în termeni materialişti, a informaţiei emise şi recepţionate de materie. În termeni transcendentalişti, eterul ar putea fi asociat cu o  forţă-vitală împrăştiată în tot Universul. Pe scurt, Eterul conţine informaţie despre toate evenimentele ce au loc, magia fiind posibilă datorită flexibilităţii acestuia. Se consideră că fiecare fenomen natural sau comportamental are asociat un şablon eteric compus din variabile, ale căror valori pot fi suprascrise de practicant, iar în timp, materia se va restructura după noul şablon. În plan psihologic, eterul este similar inconştientului colectiv descris de psihologul elveţian Carl Gustav Jung. În paradigma magică, Timpul nu este altceva decât o serie de cicluri, fiecare ciclu are în aparenţă un început şi un sfârşit, însă face la rândul său parte dintr-un macro-ciclu. Omul este o fiinţă colonială (o îmbinare de elemente chimice, bacterii, micro-organisme), neavând un centru fix, fiind mai degrabă o îmbinare complexă de alte elemente şi organisme simple.
Deseori însă, paradigma magică este confundată cu cea transcendentalistă datorită formelor utilizate. Magicienii consideră că ei înşişi sunt participanţi în natură, transcendentaliştii cred că sunt deasupra naturii (de aici suprimarea comportamentelor naturale, însă animalice), iar materialiştii încearcă să manipuleze natura prin mijloace tehnologice. Fiecare viziune are însă avantaje şi dezavantaje, cea mai problematică fiind viziunea materialistă – reducând conştiinţa la procese chimice, este abandonată din start ideea de liber arbitru. În Universul trancendentalist, omul religios se consideră înconjurat de îngeri, demoni sau alte fiinţe astrale, pe cât de fabuloase, pe atât de nefolositoare din punct de vedere materialist.  Din punct de vedere psihologic, trancendentalistul are tendinţa de o oscila între megalomanie (datorată contactului cu diferite entităţi) şi umilinţă exagerată (datorată sentimentului de vină). Magicianul pe de altă parte, care a înţeles că totul este permis, poate avea probleme serioase cu autodisciplina şi consecvenţa, atât de necesare în practicile oculte.
Deşi Peter Carroll şi Ray Sherwin sunt cei mai cunoscuţi autori atunci când vine vorba de chaos magick, există şi alte nume sonore, care şi-au adus contribuţia în acest domeniu şi anume Phil Hine, Julian Wilde şi Frater Nicht.

Autor: Noctulius
Bibliografie:
Phil Hine – Oven-ready chaos
Phil Hine – Permutations
Phil Hine – Prime Chaos
Peter J. Carroll -  Liber Kaos
Peter J. Carroll - Psychonaut
Peter J. Carroll – Liber Null
Peter J. Carroll - The Apophenion
Peter J. Carroll – The Octavo (A Sorcerer – Scientist’s Grimoire)
Peter J. Carroll – Paradigm Shifts and Aeonics
Ray Sherwin – The Book of Results
Ray Sherwin – The Theatre of Magick
Abrasax Magazine (Volumul 5, Nr. 2) – Peter J. Carroll Interview
Julian Wilde – Grimoire of Chaos Magick
Lincoln Order of Neuromancers - Apikorsus
        Dumitru Constantin Dulcan – Inteligenţa Materiei