Întrebări şi Răspunsuri - Interviu ziarul Evenimentul Iaşi

  • Acesta este un interviu oferit de FvF şi Asterion pentru ziarul Evenimentul Iaşi în data de 10-05-2014.

Pentru mulţi români, îngerii, demonii, magia sunt doar ficţiune sau, şi mai rău, şarlatanie. Ce le-aţi răspunde scepticilor?


FvF: Nu doar pentru români, ci pentru omul modern în general. În esenţă, depinde de experienţele lui personale şi felul în care se regăseşte în lumea în care trăieşte. Nu putem împărţi oamenii în doar două categorii, de credincioşi şi sceptici. Fiecare înţelege în felul său atât spiritualitatea, cât şi viaţa în general şi le înţelege tot prin intermediul experienţelor pe care le-a trăit. Unii sunt dogmatici, care urmează fără să îşi pună întrebări şi fără să înţeleagă în mod personal ceea ce urmează şi cred. Alţii sunt, cum se spune, atei, care interpretează în mod logic şi obiectiv, iar asta nu este tocmai metoda de a studia spiritualitatea. Alţii sunt spirituali, care caută răspunsuri atât în tradiţii, cât şi în ei înşişi. Şi ar mai fi şi alte categorii. Fiecare interpretează sau înţelege ceea ce i-a fost dat. Iar din punct de vedere esoteric, experienţele spirituale au loc în viaţa unui om la momentul potrivit, mai exact în momentul în care acesta este pregătit de astfel de experienţe. În general, oamenii care văd spiritualitatea ca fiind o invenţie şi şarlatanie sunt oameni care nu îşi mai recunosc propria natură. Au petrecut atât de mult timp într-un stil de viaţă strict materialist, încât au uitat de natura lor spirituală şi nu o mai recunosc. Aş putea scrie câteva pagini cu explicaţii pentru asta, dar în schimb vă recomand să aruncaţi o privire pe explicaţiile lui Scarlat Demetrescu în cartea “Din Tainele Universului”, cel puţin Prefaţa. Explică foarte bine ceea ce se întâmplă în acest caz.
Cândva, spiritualitatea şi ştiinţa mergeau mână în mâna, se completau şi sub o oarecare formă, încă o fac. Un exemplu bun este psihologia (ea, de exemplu, priveşte aceste spirite ca fiind nişte arhetipuri) şi nu numai. După cum vedeţi, mulţi savanţi au început să confirme anumite mituri religioase ca fiind reale. Fiecare credinţă şi legendă s-a născut dintr-un adevăr, dar în cazul religiei acestea au fost prea mistificate, iar omul modern nu le înţelege. De fapt, omul neiniţiat nu le poate înţelege. Iniţierea esoterică este tocmai cheia de a elucida aceste mistere, ca şi cum am sparge nişte coduri. Eu personal nu pot condamna un om care nu a avut ocazia de a întâlni sau a experimenta un eveniment spiritual. Eu îi condamn pe cei care neagă totul din start, care îşi pun singuri bariere în faţă, cei care nu caută răspunsuri.
În acest caz, tot ce pot răspunde scepticilor este să creadă ceea ce au văzut şi au experimentat. Eu personal nu îmi voi impune niciodată credinţele în faţa altcuiva, tocmai pentru că ştiu că fiecare individ este diferit şi are experienţe diferite. Să nu creadă în ce spun eu, sau ce spune Asterion, sau ce spune Biserica etc. Să creadă strict ceea ce vede şi experimentează el însuşi. Nu există un adevăr suprem, fiecare are adevărul lui. Polemicile sunt bune doar pentru a stimula puţin egoul şi pentru a revizui propriile credinţe.

Asterion: Dimpotrivă. De exemplu, numele arhanghelilor Mihail şi Gavril nu sunt doar printre cele mai populare din listele de nume ale românilor, dar şi printre cele mai invocate în rugăciune. Românul este de regulă religios, iar îngerii şi demonii sunt parte din cosmologia creştină. Despre magie ce am putea spune? Dacă înainte fiecare sat avea o bătrână care ştia farmece, acum fiecare scară de bloc are una. Din propria experienţă vă spun că pasiunea pentru magie, ocultism şi esoterism permează societatea românească, de la femeile care apelează la vrăjitoare, la oamenii culţi interesaţi de subiect, care colecţionează cărţi de ocultism sub pretextul bibliofiliei. În mare parte însă, este foarte corect să spunem că actualmente, scena spiritualistă şi ocultistă de la noi este populată de şarlatani.

Cum se încadrează ocultismul în lumea modernă, guvernată de ştiinţă?


FvF: Ocultismul a evoluat mult, însă bazele rămân aceleaşi. Ştiinţa încearcă spre exemplu să dea un răspuns misterelor religiei, dar şi religia şi ocultismul încearcă să explice cumva ştiinţa şi să facă legături. Profesorul Culianu spunea că “ceea ce magia are în comun cu tehnologia modernă este faptul că pretinde să parvină, cu alte mijloace, la aceleaşi rezultate”. Ocultismul, după părerea mea, este tot o ştiinţă, însă mulţi îmi vor sări în cap să mă critice. Până la urmă, şi psihologia este considerată de mulţi o pseudoştiinţă. Dar cum se încadrează ocultistul în lumea modernă? La fel de bine ca oricare om cu un loc de muncă, o familie, un rol social etc. Nu vă imaginaţi că ocultiştii au rămas la stadiul lui Zarathustra, că ies doar periodic în lume doar ca să se întoarcă dezamăgiţi în grotă. Trăim şi ne bucurăm de viaţă la maxim şi adorăm lumea modernă. Vă imaginaţi numai ce uşurare e că nu mai suntem traşi pe roată, întemniţaţi sau exilaţi doar pentru că avem interese şi credinţe diferite?

Asterion: Se încadrează perfect, după concepţia mea. Textele oculte sau spirituale au detectat fenomene pe care au ţinut să le catalogheze drept perfect posibile şi normale de mult timp, pe care ştiinţa vremii le nega. Aşa cum privim concepţiile ştiinţei de acum 200 sau 300 de ani drept puerile, tot la fel o vor face şi urmaşii noştri. Acum 200 de ani se considera că zborul omului, vorbitul direct peste distanţe mari, mersul pe Lună şi emisia luminii fără foc sunt magie sau vrăjitorie, iar acum sunt absolut normale. Este o problemă de timp până ce efectele acţiunilor magice aşa cum sunt cunoscute ele practicanţilor magiei vor primi un răspuns pertinent ştiinţific.

Este magia bună sau rea? I se aplică măcar aceste categorii? 


FvF: Depinde ce ocultist întrebaţi. În cazul de faţă, m-aţi întrebat pe mine, iar aceasta este propria mea părere. Magia este magie şi atât. Felul în care este folosită este bun şi rău. La fel ca şi un cuţit, dacă-l foloseşti să ungi pâinea cu unt, nu este un tacâm rău sau periculos, însă dacă îl foloseşti ca să ataci pe cineva, este bineînţeles rău. Oamenii totuşi au împărţit magia în două categorii principale, anume magia neagră şi magia albă. Una fiind în mod general folosită pentru distrugere, iar alta pentru a vindeca. Dar din nou, noi vorbim doar de metodele folosite, nu de magia în sine. Pe website-ul nostru am răspuns la o întrebare asemănătoare, spunând că “ocultismul (şi implicit magia) nu este periculos, este neutru. Contează ceea ce omul face cu ceea ce învaţă şi ceea ce obţine. În acelaşi fel, putem să ne întrebăm daca religia sau cunoaşterea sunt periculoase, iar o reflecţie adecvată asupra beneficiilor lor ne va destăinui şi multe atrocităţi înfăptuite de adepţii lor mai instabili”. Răul şi binele sunt în general concepţii umane şi sunt relative. Universul şi natura mă îndoiesc că se ghidează după ele. Există doar un curs natural al Lumii, care este în continuă schimbare. Ca să clădeşti ceva nou şi mai bun este nevoie să demolezi mai întâi ce se află în acel loc. Dacă cineva îţi fură de la tarabă, este rău pentru tine, dar bine pentru el.

Asterion: Magia poate fi şi bună, şi rea în măsura în care scopul şi mijloacele sale sunt catalogate ca atare. Magia nu poate fi în esenţă bună sau rea aşa cum nici muzica sau chimia nu pot fi. Când aplicăm chimia în vindecarea cancerului, aceasta este desigur bună, iar când o aplicăm la fabricarea metamfetaminei, este rea. La fel şi muzica, poate fi sublimă atunci când corespunde gusturilor noastre şi dorim să o auzim, dar poate fi o tortură dacă nu ne place, este prea tare sau vrem să dormim. Magia nu poate fi rea sau bună, doar intenţia omului poate fi catalogată astfel, în funcţie de finalitate.

Cum vă influenţează ştiinţele oculte viaţa? Ce schimbări se produc la nivel mental şi în viaţa de zi cu zi? 


FvF:
Cea mai mare influenţă a ocultismului şi a experienţelor spirituale a fost asupra gândirii şi a modului de a vedea lumea. Este pur şi simplu o schimbare destul de radicală în ceea ce priveşte modul de a privi lumea, deoarece începi să gândeşti la un alt nivel, mai profund, mai subtil (dar nu neapărat mistic). Se întâmplă des ca întâmplările din viaţă să le analizez din punct de vedere spiritual şi esoteric, ca şi cum as completa atent un puzzle. Viaţa de zi cu zi în mare parte nu este foarte afectată, decât dacă permiţi acest lucru în mod voit. Majoritatea dintre noi suntem oameni echilibraţi şi destul de normali din acest punct de vedere. Avem facultăţi, avem joburi, unii avem familii şi ne trăim şi ne bucurăm de viaţă la fel ca fiecare. Însă pot exista şi schimbări subtile în viaţa de zi cu zi, dacă există influenţe de natură energetică sau magică. Cu alte cuvinte, anumite întâmplări nu sunt doar întâmplări, ci lucruri gândite şi pregătite, prin intermediul magiei sau meditaţiei. Dar acestea sunt cazuri mai rare, cazuri întâlnite la ocultişti mai hardcore. În mod general, şi aş risca totuşi să vorbesc în numele celorlalţi ocultişti, aş spune că există o graniţă între viaţa privată în care practicăm ocultismul şi viaţa socială. Mai ales din cauză că majoritatea ocultiştilor nu practică magia şi nu studiază ocultismul ca să rezolve probleme în viaţa socială - “faimoasele” vrăji pentru dragoste, bani ş.a.m.d., ci practică şi studiază pentru o mai bună înţelegere a Lumii Interioare şi Exterioare.

Asterion: Pentru mine, magia este la fel de influentă ca şi credinţa. Sunt creştin-ortodox, mă rog frecvent, încerc să fiu un bun creştin şi îmi cunosc religia. În viziunea mea şi a practicanţilor magiei tradiţionale, magia şi credinţa sunt inseparabile. Aşa cum fiecare ritual începe cu o rugăciune adresată lui Dumnezeu, aşa începe şi micul dejun, de exemplu. Nu aş putea trage concret o linie de demarcare între actul magic şi cel religios, de aceea nu pot pune religia şi magia pe locuri concurente. Când un creştin spune Tatăl Nostru deasupra mâncării, magicianul vede o exorcizare. Când un creştin aprinde o lumânare pentru binele cuiva, magicianul vede o benedicţie. Când un creştin poartă semnul crucii asupra lui, sfinţită de un preot, un magician vede un talisman. Cele două sunt inseparabile. Pot spune că tot ceea ce am realizat până acum şi ceea ce sunt actualmente se datorează lui Dumnezeu şi darurilor sale, inclusiv magiei.

Practica ştiinţelor oculte v-a învăţat ceva despre viaţa după moarte?


FvF: Să vă spun sincer, nu. Poate doar la nivel teoretic. Iar asta probabil pentru că nu m-a interesat viaţa după moarte, ci viaţa pe care o trăiesc în acest moment. Teoria rămâne doar teorie, până la partea practică.
Asterion: Nu mai mult decât m-au învăţat tradiţiile religioase. Dar asupra acestui lucru cad cam toate părţile de acord: moartea nu există.

Chiar şi pentru cine ajunge prima oară pe site, e clar că sub umbrela generală a ocultismului sunt înscrise foarte multe direcţii, de la demonolatrie la creştinism esoteric, păgânism sau Kabbalah. Cum se explică această varietate?


FvF: Îmi place întrebarea. Vă spuneam mai sus ca fiecare individ este diferit şi are concepţii diferite bazate pe experienţe diferite. În acest caz, fiecare îşi formează propriul drum sau urmează un anumit drum care i se potriveşte. Diferenţele între toate acestea ţin de modul de interpretare, dar toate duc aproximativ la acelaşi scop şi anume elevarea omului (spiritual, mental, fizic). Fiecare explică în termenii proprii cam acelaşi lucru, contează doar felul în care vrei să-ţi fie explicat. Asta este părerea mea.

Asterion: Există foarte mulţi oameni cu foarte multe idei, iar aceste idei influenţează la rândul lor pe alţii, consolidându-se în curente. De aceea avem mai multe religii, mai multe limbi, mai multe curente artistice şi mai multe bucătării tradiţionale. Este un dat cultural absolut normal pentru omenire.

Cum aţi descoperit ştiinţele oculte? Le poate practica oricine? Se pot învăţa din cărţi, de pe forumuri sau există şcoli, maeştri, discipoli?

 
FvF: Eu le-am descoperit căutând. Din câte îmi aduc aminte, nu mi-au apărut din neant, deşi este posibil să fi dat de ele, dar nu le-am remarcat în primă fază. La acel moment căutam răspunsuri la nişte întrebări personale, şi le-am găsit în mai multe surse (cărţi, internet, apoi experienţe proprii etc). Le poate practica oricine, bineînţeles. Asta în primul rând pentru că fiecare este o fiinţă spirituală şi are acces la spiritualitate în aceeaşi măsură. Ceea ce ne poate opri este propria voinţă. Fiecare are liberul arbitru şi poate alege singur daca doreşte sau nu să practice aşa ceva. Dar cred că vă referiţi mai degrabă dacă pot fi practicate cu succes de oricine. La fel ca un doctor chirurg, este un mare plus să ai o oarecare înclinaţie spre aşa ceva. Nu oricine se naşte chirurg. Nu oricine are acelaşi talent sau precizie de lucru. Cei care au această chemare o întâlnesc la timpul potrivit şi o practică în mod natural, fără nicio ezitare, fără nicio problemă. Alţii însă o practică din curiozitate, din plictiseală sau oricare alt factor mai puţin serios. O practică în mod forţat, dorind să pregătească un ultimatum legat de autenticitatea acestor practici. Şi ca la oricare treabă făcută la întâmplare, şansele de reuşită sunt mici. Ştiinţele oculte se pot învăţa şi din cărţi şi de pe forumuri şi în şcoli speciale, cu maeştrii, dar se pot învăţa şi individual, prin experimentare, dacă există puţină creativitate şi înţelegere de bază a acestor practici (ex. felul în care funcţionează).

Asterion: Eu am descoperit ştiinţele oculte din copilărie, iar la început mi-a fost deosebit de greu să învăţ ceva, din pricina lipsei de surse. Odată cu accesul la internet s-a schimbat total acest lucru, informaţia fiind din ce în ce mai bogată. Ştiinţele oculte sunt diverse, iar a întreba dacă le poate practica oricine este ca şi cum am întreba dacă oricine poate face ştiinţă. Unii sunt talentaţi în matematică, alţii în informatică, alţii în semiotică, este la fel şi aici. Teoretic da, oricine poate practica, dar nu fiecare. În sensul că această compatibilitate cu ocultismul este condiţionată doar de dorinţa şi de aptitudinile fiecăruia, nu de rasă, naţionalitate, sex, stare socială, profesie sau IQ. Astăzi nu este nevoie de maeştri sau iniţiatori pentru a practica magia şi a avea rezultate din ea. Resursele pe care maeştrii din trecut le deţineau au devenit publice, dacă ştim unde să căutăm. Este deosebit de util să ai un maestru care deja a parcurs etapele necesare şi care poate ajuta ori de câte ori este nevoie, dar bineînţeles că se poate şi fără. Durează mai mult, dar este foarte posibil. Se poate învăţa într-o anumită măsură din informaţia publică, dar numai cu tenacitate şi dorinţă de a afla. Majoritatea vor doar să li se dea cu linguriţa, ei doar să aplice extrem de puţin şi să obţină tot ce doresc. Atunci când află cantitatea enormă de muncă pe care trebuie să o depună fie se descurajează şi îşi pierd interesul (majoritatea), fie continuă (puţini), luând acest lucru ca pe o provocare.

Există riscuri în practicarea ştiinţelor oculte, pentru practicant, apropiaţii săi şi societate în general? 


FvF: Da, este o întrebare importantă, pentru că mulţi îşi pun această problemă. Cum spuneam, depinde de ce anume practici. Dacă lucrezi cu energii negative - demoni, atragi după tine energii negative, de aceea se recomandă ritualuri de purificare după aceste ritualuri, însă nu oferă practic nicio asigurare că nu rămâne „ceva pătat pe tine”. Dacă lucrezi cu energii pozitive, de asemenea, atragi după tine energie pozitivă, care îţi afectează de asemenea viaţa. Mulţi ocultişti, în special sataniştii, mă vor contrazice aici, spunând că nu există astfel de riscuri. Eu vorbesc strict din proprie experienţă, nu din cărţi. Fiecare acţiune are la rândul ei un efect. Acel efect se poate resimţi la nivel individual sau social. Este la fel ca în cazul unui chimist care lucrează cu substanţe toxice. Dacă nu este atent şi nu ia toate măsurile de siguranţă, poate să polueze atât propria persoană, cât şi mediul.

Asterion: Absolut. Dar nu cum s-ar putea crede din articolele ziarelor de senzaţie, din cărţile fundamentaliste sau din cele conspiraţioniste. Cel mai mare risc este orgoliul: te consideri puternic, când de fapt sursa puterii tale este mult dincolo de tine. Uitarea lui Dumnezeu este la fel de periculoasă şi în magie şi în filosofie de pildă, numai că în magie operezi cu lucruri practice. Mulţi caută să îl excludă pe Dumnezeu din ecuaţie, ceea ce în opinia mea este eronat. Omul are putere în măsura în care poate accesa darurile sale, care pot fi infinite. Însă noţiunea de dar implică o altă forţă care să-i fi acordat acest privilegiu, anume Dumnezeu. Este la fel în orice religie şi nu încerc aici să fac apologia Dumnezeului iudeo-creştin. Un alt pericol este iluzia: foarte mulţi sunt amăgiţi de propria lor minte, vorbesc cu îngeri sau cu demoni inexistenţi, anume cu propriul lor ecou mental. Lucrul acesta nu ar fi atât de grav dacă nu ar acţiona conform acelor informaţii ca şi cum ar fi din surse autentice. A vorbi cu tine însuţi este benign, a vorbi cu tine însuţi crezând că vorbeşti cu arhanghelul Mihail, e profund malign.

Ce valori credeţi că-i lipsesc românului de azi? Ce-i lipseşte societăţii româneşti în general?


FvF: Cred că cel mai mult lipsesc bunul simt si simţul civic. Apoi, lipsa de educaţie şi civilizaţie. Suntem într-adevăr un popor destul de sociabil şi primitor faţă de străini, dar între noi parcă nu suntem aşa. Şi aş merge până la concluzia că îi lipseşte chiar identitatea. Mă amuza mult un muzician care spunea că “a fi roman este o problemă de personalitate”. Ah, şi nu în ultimul rând, îi lipseşte o conducere mai serioasă şi mai altruistă, un nivel de trai mai acceptabil şi zâmbetul când pleacă spre muncă.

Asterion: Iubirea de ţară şi iubirea aproapelui. Suntem foarte ataşaţi de competiţie. Românul nu se bucură că are ceva, ci se întristează că vecinul are mai mult. Iubirea aproapelui şi acceptarea lui necondiţionată ar elimina problemele de etnie, sex, confesiune sau orientare politică. Suntem o naţie care urăşte nu din pricini legale sau morale, ci din pricina preferinţelor sportive. Însă Occidentul este mult mai divizat şi consider că în genere, românii sunt mai buni, mai deschişi şi mai înţelegători.

Toată lumea cunoaşte legenda faustiană a vinderii sufletului. Este vreun grăunte de adevăr în ea?


FvF: Da şi nu. Da, exista un grăunte de adevăr, dar este diferit de ceea ce se ştie. În satanism şi demonolatrie există ritualuri de dedicare a sufletului. Tot un fel de pact, dar oferit de bunăvoie ca gest de recunoştinţă şi încredere faţă de Satan sau de demon. Nu, nu există, deoarece sufletul nu este o piesă de schimb sau o monedă.

Răspund cu adevărat îngerii la chemările noastre? 

 

Asterion: Îngerii răspund tuturor chemărilor, este datoria lor şi scopul lor. Important este dacă noi ne dăm seama de acest lucru.

Posesiunea demonică este mit sau realitate? 

 

FvF: Depinde din nou pe cine întrebaţi, pentru că răspunsurile diferă. Un preot catolic, un psihiatru, un satanist sau un hermetist, fiecare va da un răspuns diferit. Părerea mea este foarte diferită de restul. Eu văd spiritele ca fiind energii, deci în cazul asta, nu pot spune nimic despre posesia “demonică”. În plus, nu am văzut un demoniac (persoana posedată), nu am fost posedat niciodată, iar istoria, ştiinţa şi logica îmi spun că acest fenomen este doar un mit.

Este lumea prea divizată religios? Dumnezeu are mai multe feţe sau una singură? 

 

Asterion: Nu mai mult decât este prea divizată lingvistic. Dumnezeu este dincolo de definire şi înţelegere, de aceea are atât de multe nume. Când consideri că l-ai înţeles pe Dumnezeu sau că l-ai văzut, ai înţeles şi văzut altceva, numai pe Dumnezeu nu. A avea pretenţia de a-l defini pe Dumnezeu cu o singură formă este ca şi cum am încerca să adunăm un ocean planetar într-o singură picătură.

Ce înseamnă Satan şi demonii pentru dvs? Sunt ei răul încarnat?

 

FvF: Satan înseamnă multe pentru mine. În trecut, îl consideram un zeu care a oferit cunoaşterea şi a oferit ajutor omului împreună cu ceilalţi arhangheli. Iar în prezent, îl consider un arhetip al unei forţe negative/întunecate, o altă “faţă” a lui Dumnezeu.

De ce credeţi că s-a vărsat şi încă se varsă atât sânge în numele credinţei?

 

Asterion: Pentru că omul doreşte putere asupra celuilalt, iar de multe ori, puterea se consolidează cu exemple disciplinare. Nu contează dacă este vorba de dreptul unui anumit rege de a domni sau dreptul unui anumit cult de a practica religios, dacă intervin orgoliul uman şi dorinţa de a subjuga, întotdeauna vor fi vărsări de sânge. Religiile în sine nu au nimic în comun cu faptele sângeroase ale oamenilor care le folosesc drept pavăză. Dacă cineva ucide un om în numele dumneavoastră, sunteţi vinovaţi de fapta lui?

Cu ceva timp în urmă, satanismul era menţionat de SRI drept un pericol la siguranţa naţională. Ce părere aveţi despre acel faimos raport SRI?

 

FvF: Îmi aduc aminte vag de acel raport, se vorbea pe un forum la un moment dat, acum mulţi ani. Ştiu că erau luaţi în vizor anumiţi indivizi, dar erau urmăriţi oamenii nepotriviţi. Adică nu erau urmăriţi cei care reprezentau satanismul, ci cei care-l promovau cel mai puternic. Cu alte cuvinte, raportul acela a fost ca un articol prost scris de un jurnalist începător care nu-şi făcuse temele. Sunt sigur că SRI are de urmărit cazuri mai importante şi mai serioase decât aşa-numitul “fenomen satanist” din România.

Dacă suntem vegheaţi de spirite binevoitoare, de ce se întâmplă atâtea rele?


Asterion: Spiritele pot fi oricât de binevoitoare vor, dacă omul alege să facă rău, să trăiască în rău şi să îl propage, este altceva. Răul şi binele sunt două unelte prin care sufletul învaţă. Fără a simţi durerea arsurii, nu am cunoaşte distanţa optimă pe care trebuie să o ţinem faţă de flacără, iar fără a ne pierde pe cineva drag nu am aprecia niciodată pe cei de lângă noi. Să spui că răul este inutil ar fi ignoranţă, iar Dumnezeu nu creează lucruri inutile.

Există o Românie ocultă, subterană, pe care cei mai mulţi dintre noi nu o cunosc?

 

FvF: Există mulţi practicanţi şi există şi grupări, majoritatea ascunşi de public. Dar vreau să fie clar că aici nu mă refer nici la grupările online care doar discută şi filosofează pe forumuri şi nici la grupările de adolescenţi împrăştiaţi prin cimitire care nu au citit o carte despre ocultism. Mă refer la persoane care practică şi studiază ocultismul de cel puţin 5 ani şi care sunt sănătoase psihic. Însă cei serioşi şi importanţi îi poţi număra pe degetele de la o mână.

Asterion: Nu. Este un mit. Există mai multe Românii subterane, în funcţie de grupul care consolidează acea imagine. De exemplu, cărţile lui Pavel Coruţ şi Radu Cinamar conturează o Românie care este de o importanţă pivotală pentru planetă, plină de conspiraţii şi uneltiri. Alţii conturează o Românie subterană condusă de masoni şi illuminati, alţii una condusă de reptilieni, şerpilieni şi te-miri-ce specii cvasiumanoide, alţii o reţea energetică de extratereştri întrupaţi în oameni care vor să conducă planeta pe coordonate paşnice. Unii văd România secretă drept un cuib de diavoli, de îngeri sau de evrei şi chinezi. Fiecare proiectează fanteziile lui în necunoscut, cu tot felul de dovezi. Trăind în acest peisaj de la 15 ani, am trecut prin toate aceste teorii care acum mi se par inepţii totale. Da, există o parte secretă a istoriei şi a lucrurilor de zi cu zi, şi fără îndoială suntem conduşi de grupuri de oameni extrem de importanţi, bogaţi şi fără scrupule, care evident nu sunt cunoscuţi de noi. Dar a le zice reptilieni, masoni, diavoli sau extratereştri mi se pare puţin SF. Din punctul meu de vedere, 90% din ceea ce se vehiculează drept România Secretă sunt fabulaţii. Adaug că nu sunt francmason şi nu am aderat la niciun ordin masonic, paramasonic, iniţiatic, magic sau de vreo altă natură, şi nici nu doresc.

Există suflete damnate?

 

Asterion: Aici intrăm în dispute de ordin teologic şi am avea nevoie de mult timp. Convingerea mea este că da, există suflete care prin faptele lor au adunat o mare greutate şi un bagaj important de negativitate, care le provoacă suferinţă.

Cum vedeţi rolul jucat azi de bisericile oficiale în viaţa României şi atitudinea populaţiei faţă de credinţă în general? 

 

FvF: Biserica a jucat întotdeauna un rol important în viaţa omului şi în societate, nu doar ca agent spiritual, dar şi ca putere de conducere. Acum, fiecare pădure are uscăciunile ei. Biserica le are şi le-a avut pe ale ei, dar nu putem vorbi la modul general. Au existat patriarhi şi papi extraordinari, care au făcut mult bine, şi alţii care au dat totul peste cap. În bisericile comune, de asemenea, au existat preoţi buni şi preoţi mai puţin buni. Nu poţi spune acelaşi lucru despre Arsenie Boca sau Dumitru Staniloae şi despre un preot care a molestat copii. Exista oameni răi în fiecare religie, iar creştinismul nu este o excepţie şi nici ocultismul nu este. La fel şi atitudinea populaţiei. Ea reacţionează în mod natural la ceea ce primeşte din partea Bisericii. Totuşi, atitudinea populaţiei, cel puţin a poporului român, ar trebui să se bazeze pe ceva clar când critică Biserica. Asta înseamnă să ştii „un gram” de teologie şi istorie a Bisericii ca să poată să-şi dea cu părerea. Biserica Ortodoxă Română este condusă de Patriarhul Daniel, dar n-aş spune că este reprezentată de el. Pentru mine un creştin adevărat nu are neapărat o funcţie înaltă în Biserică, ci o dedicaţie profundă pentru Dumnezeu. Iar asta o văd mai degrabă la un ascet decât la un Patriarh. Totuşi, nu sunt un expert în teologie nici pe departe şi nu vreau să intru prea mult în detalii fără să ştiu ce vorbesc.

Asterion: Nu aş dori să comentez aici Biserica. Îşi are rolul ei în viaţa României. La fel ca orice pădure, are şi fructe dulci, şi uscături. Biserica a produs şi oameni corupţi, şi sfinţi, dar aici este mai degrabă vorba de viciile şi virtuţile fiecăruia dintre ei, nu de Biserică în sine. Nu vreau să mă aplec asupra părţilor negative ale niciunei religii. Dacă musulmanii au fundamentalişti iar penticostalii au exaltaţi, noi avem corupţi şi ipocriţi. Dar avem de asemenea preoţi cu har, unii sunt sfinţi vii şi neştiuţi, care duc povara celorlalţi. Să vorbeşti despre setea de bani din Biserică şi să ignori oamenii minunaţi precum Arsenie Boca, Iie Lăcătuşu sau Ilarion Argatu este o prostie. De asemenea, să ţii ca literă de lege prescripţiile părinţilor Bisericii şi altor preoţi actuali, ignorând sau trecând cu vederea naţionalismul, rasismul, antisemitismul, homofobia şi misoginia care nu îşi au locul în Predica de pe Munte mi se pare iarăşi periculos. Generalităţile tind să ucidă şi nu doresc să lucrez cu generalităţi.



 A consemnat  Ştefana Czeller, jurnalist Ziarul Evenimentul Iaşi.