Liturghia Neagra

LITURGHIA NEAGRĂ

SCRIS DE F.V.F.

INTRODUCERE


         Cel mai infam ritual Satanic este ceremonia numită Liturghia Neagră (Black Mass/Missa Niger/Messe Noire). Liturghia Neagră este practicată de Satanisti de secole, fiind încă un ritual practicat în zilele noastre. Totuşi, mulţi Satanişti din zilele noastre nu îi oferă multă apreciere, deoarece nu o înţeleg. Majoritatea privesc acest ritual ca pe nimic mai mult decat o blasfemie a celor care îl urăsc pe Dumnezeu şi Biserica. Însă nu îi înţeleg adevăratul scop si adevărata putere.

    Deşi este adevărat ca Liturghia Neagră a fost creată pentru a blasfemiza Biserica Creştină si pentru a batjocori Liturghia Catolică, adevăratul scop al acestui ritual este mult mai complex.

    Liturghia Neagră este, la fel ca şi Liturghia Catolică, un ritual magic. Ocultiştii aprobă faptul că în calitate de ritualuri magice, Liturghia Catolică şi Liturghia Neagră au puterea de a direcţiona energii în această lume. Liturghia Catolică spe exemplu, este un ritual care afectează atat starea spirituală a practicantului cat şi lumea din jurul său. Cand Liturghia Catolică este oficiată, anumite energii sunt generate şi direcţionate în lume. Energia Liturghiei Catolice este un rezultat al Magiei “Albe”. De-a lungul timpului, preoţii şi magii au folosit Liturghia pentru tot felul de întrebuinţări magice. Cand o persoană este bolnavă, Liturghia este spuna asupra corpului celui bolnav pentru a-l vindeca prin puterea ritualului. Alteori a fost folosită pentru a îndepărta bolile vitelor. A fost de asemenea folosită pentru a binecuvanta case, pentru a binecuvanta vasele de pescuit pentru a le face productive, pentru a proteja pe cineva care pleacă într-o călătorie, pentru a aduce ploaie si vreme bună şi chiar pentru a avea copii. A fost folosită ca o unealtă a Magiei Albe.


    Liturghia Neagră este o pervesiune a Liturghiei Catolice şi în acelaşi timp, un ritual magic. Este în esenţă Magie Neagră autentică.

    Scopul magic al Liturghiei Negre este în primul rand concentrat pe eliberarea de energia “Creştină” care este direcţionată în fiecare zi prin puterea Liturghiei şi a altor ritualuri Creştine. După cum spuneam, cand Liturghia Creştină este oficiată, anumite energii sunt generate si transmise în lume. Ce face Liturghia Neagră, este să deformeze aceste energiii şi să le redirecţioneze. Liturghia Neagră genereaza de asemenea propria ei formă de energie, care este direcţionată în lume.

    Scopul psihologic al Liturghiei Negre este acela de a elibera individul de dogma Creştină. Este un ritual care eliberează emoţii inconştiente. Prin puterea sa, aruncă practicantul într-o lume a haosului, magiei şi desfraului. O lume a libertăţii.

    Trăim într-o lume a gandirii Creştine si a spiritualităţii “White Light”. Cu toţii simţim influenta aceasta în viaţa de zi cu zi, şi suntem sunt controlul ei. Unii o acceptă. Alţii în schimb, se luptă pentru a se elibera de ea, pentru a se elibera de programarea si manipularea Creştină. Ca şi exemplu, există multe cazuri în care individul nou în Satanism doreşte să se elibereze de toate urmele Creştine impregnate în mintea sa. Încă din copilărie omul este învăţat despre religia Creştină prin modalităţi de manipulare. Învinovăţirea şi frica sunt cele mai folosite modalităţi de a învăţa omul despre religia Creştină. Astfel devine greu cand individul doreste să scape de aceste urme. Satanistul are nevoie să îşi îndepărteze sufletul de orice influenţă Creştină. Cand acesta este cazul, individul are nevoie de anumite “unelte” pentru a dărama aceşti pereţi. Pentru asta, ritualurile precum Liturghia Neagră sunt ideale. Deoarece aceştia încearcă să se elibereze de influenţa Creştină pe cat posibil, ei îşi creează ritualuri speciale pentru a-i ajuta să atingă acest scop. Fie că este vorba de Liturghia Neagră, Ritualul de Iniţiere sau oricare alt ritual blasfemic, aceştia lucrează pentru a se îndepărta de energia spiritului Creştin.


    La fel ca oricare ritual ceremonial, Liturghia Neagră are nevoie de “ingrediente”. Aceste ingrediente sunt adăugate în ritual conform nevoilor practicantului.

    Cand un astfel de ritual urmează sa aibă loc, emoţia este ingredientul de bază pentru a-l face să “meargă”. Punand emoţie intr-un ritual puterea acestuia creşte şi este mai uşor de direcţionat în lume. Liturghia Neagra fiind un ritual foarte blasfemic, necesită multă emoţie. Ură, desfrau, extaz... toate acestea sunt necesare pentru a creea puterea ritualului.

    Multă lume este şocată de Liturghia Neagră şi are tot dreptul să fie şocată. Este un ritual extrem. Este şocant, brutal şi neiertător. Este un ritual în care practicantul îşi eliberează toate emoţiile, bune sau rele, fără nici o constrangere. Cu cat este mai multă emoţie, cu atat devine ritualul mai puternic. În cazul Liturghiei Negre, unde scopul este de a sfărama si distruge orice urma Creştină, emoţia şi blasfemia trebuie să fie la nivel maxim.

ISTORIA ŞI DESCRIEREA LITURGHIEI NEGRE


Liturghia este actul central al veneraţiei Creştine Catolice. Este un ritual care este oferit lui Dumnezeu. Liturghia Neagră după cum spuneam, este o inversare a Liturghiei Catolice, o parodie daca doriţi să îi spuneţi aşa. Este un ritual de batjocură şi blasfemie, care este în schimb oferit Diavolului. La fel ca şi Creştinii care se întalnesc pentru Liturghia lor, şi Sataniştii fac acelaşi lucru, la Sabaturile lor, pentru a sărbători Liturghia Neagra, adevărata esenţă a Venerării Diavolului.

Liturghia Neagră este un ritual foarte vechi, datand probabil încă din secolul doi, cand Irenaeus l-a acuzat pe învăţătorul gnostic Marcus de practicarea unei versiuni a Liturghiei dedicate altei zeităti decat lui Dumnezeu. Însă majoritatea cercetătorilor sunt de acord cu faptul că forma originala a început să fie practicată undeva în jurul secolelor 12 si 13.

În secolul 14, cand Biserica persecuta ereticii, mulţi au fost acuzaţi de practicarea Liturghiei Negre, Cavalerii Templieri fiind printre ei. Un exemplu al Liturghiei Negre în secolul 14 se spune că a luat loc în 1325 in Koln. Ritualul a fost oficiat de un neamţ care îşi spunea Cristos şi o femeie care era numita Fecioara Maria. Se spune că ritualul implica nuditate şi sex.

În secolele 15 şi 16 Liturghia Neagră pare să se fi extins, după cum Gentien le Clerc (1615), un preot din Orleans, a mărturisit că ar fi oficiat Liturghia Neagră urmată de băutură şi orgii sexuale.


    In secolul 16, Caterina de Medici, Regina Franţei este bănuită că ar fi oficiat Liturghia Neagră, totul fiind bazat pe o poveste de Jean Bodin în cartea sa despre vrăjitorie. Caterina, fiind implicată sau cel puţin conectată cu otrăvirile care erau foarte multe la număr în special în Franţa şi Italia, este bănuita ca ar fi avut legătură cu ritualuri Satanice, unele fiind versiuni Italiene ale Liturghiei Negre.

    De asemenea, Caterina de Medici se spune ca ar fi purtat talismane cu simboluri Satanice si nume ale unor Demoni precum Asmodei (Asmodeus). Fiul Caterinei de Medici, Henri de Valois a continuat practica magiei negre şi a Liturghiilor Negre în turela castelului din Bois de Vincennes. După moartea sa o întreagă colecţie de unelte magice a fost descoperită. Liturghia Medici cum este numită, este mai degrabă fictivă deoarece există puţine dovezi pentru a susţine această poveste.

    În secolul 17, în jurul anului 1647, maicile din Louviers pretind că ar fi fost forţate să participle dezbrăcate în astfel de Liturghii. Madeleine Bavent, o maică din Louviers în Normadia a scris în închisoare că a fost forţată de Părintele Pierre David, capelanul manăstirii la acel timp, să asiste la Liturghie dezbrăcată. Maicile, spune ea, obişnuiau să meargă complet dezbrăcate în biserică şi în grădini şi că dansau în faţa Fratelui David. În 1628 Fratele Mathurin Picard devine capelanul cu Fratele Thomas Boulle ca si asistent. Ambii practicau Liturghia Neagra cu maicile la o casă aproape de manăstire. Asta a continuat pană cand Picard a murit şi Boulla a fost ars de viu. Madeleine a murit în închisoare în acelaşi an la varsta de 40 de ani.

    Între 1673 şi 1689 cel puţin cincizeci de preoţi au fost executaţi pentru sacrilegiu iar alţii au fost întemniţaţi. Fratele Davot a fost condamnat pentru că a spus Liturghia Neagra asupra corpului nud al unei femei. Fratele Tournet a fost condamnat pentru că a spus Liturghia Neagra asupra corpului unei tinere pe care a lăsat-o gravidă, cu intenţia de a face avort. Fratele Gerard a fost condamnat pentru că a folosit corpul unei tinere pe post de altar într-o Liturghie şi pentru ca a întreţinut relaţii sexuale cu aceasta ca parte din ceremonie.

    Mulţi preoţi au fost arestaţi ca şi rezultat al activităţii unei curţi speciale, creată de Ludovic al XIV-lea în anul 1679 ce avea să se ocupe cu cazurile de otrăvire implicand nobilimea Franceză. Întalnindu-se într-o camera decorată total în negru şi luminată de lumanări, aceasta a fost numită Chambre Ardente sau Curtea Arzătoare. Investigaţiile, conduse de Nicholas de la Reymie, Comisionar al Poliţiei din Paris, s-au extins rapid de la otrăviri la vrăjitorie. Chiar şi cei mai sceptici scriitori moderni au admis un element puternic de adevăr în rapoartele lui Reymie.


    Investigaţiile se făceau în jurul unei văduve pe nume Caterina Deshayes (1640-1680), cunoscută ca La Voisin, vrăjitoare faimoasă, ghicitoare şi ajutor în avorturi. La Voisin era cunoscută pentru procurarea otrăvurilor şi farmecelor şi pentru practicarea ceremoniilor magice în casa sa in Rue De Beauregard. Acelaşi este cazul cand l-a asistat pe Etienne Guibourg (1610-1680), un stareţ/abate Romano Catolic în varstă de 60 de ani, pentru a oficia Liturghii  Negre pentru Francoise-Athenais (Madame de Montespan). Marchiza de Montespan, născută în 1641, era amanta regelui Ludovic al XIV-lea. Aceasta a venit la La Voisin cu intenţia de a practica magie pentru a-l înstrăina pe rege de regină şi de Ducesa de la Velliere, pentru a deveni soţia sa. La Voisin a acceptat să o ajute şi impreună cu fiica sa Marguerite şi bătranul Abate Guibourg, au decis sa practice trei Liturghii Negre pentru a-I oferi Marchizei orice îşi doreşte.

    Marchiza de Montespan a fost folosită pe post de altar în ceremonie. Stand dezbrăcată pe altar cu un potir pe burtă, Liturghiile au fost spune asupra corpului ei. Capul îi era rezemat de o perna, braţele erau puse în formă de cruce cu lumanări negre în maini, iar picioarele îi erau desfăcute.

    Guibourg, stand intre picioarele Marchizei, îl invoca pe Satan şi pe demonii Beelzebub, Asmodeus şi Astaroth şi începea să practice Liturghia Neagră. Cand ritualul cerea sarutarea altarului, Guibourg o săruta pe Marchiză. Acesta a sfinţit hostia (“painea” folosită de catolici la împărtăşanie) deasupra organului genital al marchizei şi a introdus bucati din acesta în vaginul ei.


    Cand casa a fost verificată s-a descoperit o capelă ciudată. Pereţii erau imbrăcaţi în negru iar în spatele altarului se afla o perdea neagra. O saltea era aşezată pe altar, acoperit de un material negru, iar deasupra erau plasate lumanări negre. Au fost găsite cărţi magice şi lumanări facute din grăsime umană, adusă de un călău care era unul din iubiţii lui La Voisin.

La Voisin a fost arsă de vie în Februarie 1680 iar în Octombrie regele a suspendat toate activităţile Curţii, probabil din cauză ca amanta sa, Madame de Montespan, era implicată. Însă de la Reymie a continuat căutările în secret, la instrucţiunile regelui, pană în Iunie 1682.

Guibourg a fost întemniţat in castelul din Besancon, ţinut în lanţurile de pe peretele celulei timp de trei ani pană la moartea sa.

Liturghia Guibourg cum i se spune, arată cateva asemănări cu Liturghia Medici.


<<  (Liturghia Guibourg, Paris 1666)

Huysmans ne spune în nuvela sa “La-Bas” (1891) ca Guibourg a oficiat alte versiuni a Liturghiei, una fiind numită Liturghia Spermatică. In acest ritual, Guibourg purtand stiharul,  practica această Liturghie facand paste cu care să cheme Diavolul. Unele arhive, ne spune el, ne informează cum că odată a făcut asta la cererea unei anumite Madame Des Oeillettes. Această femeie a donat sange; bărbatul de care era acompaniată a stat langă patul unde a avut loc scena, iar Guibourg a prins ceva din sperma sa în potir; a fost adăugat sangele şi nişte făină, iar apoi după ceremonie, Des Oeillettes a plecat cu pasta creată.

Mai tarziu, in secolele 18 şi 19 Liturghia Neagra încă era un ritual practicat. Deşi nefiind conectate direct cu practicile supranaturale sau cu venerarea lui Satan, scrierile faimosului Marchiz de Sade sunt pline cu descrieri în care Hostia şi ritualurile Catolice sunt expuse în întamplări sexuale, precum Liturghia care era practicată de un preot asupra corpului dezbracat al unei fete.


<<  (Ilustraţie în Juliette, de Marchizul de Sade, Paris 1787)

În 1788 Marchizul de Sade descrie în faimoasa sa nuvele Justine (a 2a versiune) a practicare a Liturghiei Negre într-o manăstire. Într-o alta nuvela, Juliette (1797), in partea patru si cinci, este descrisă o întalnire între Juliette şi Papa Pius al VI-lea în Vatican. In multe alte scrieri, acesta pune Hostia si Liturghia, preotul şi însuşi Papa în întamplări sexuale. Nu este de mirare ca astfel de idei erau răspandite în Franţa pe timpul lui de Sade.

Se spune că în timpul secolului 19 covenul Hellfire Club din Londra practica Liturghia Neagra şi că venera Diavolul.

Ulterior, mai exact în 1862, istoricul Jules Michelet ne ofera o alta imagine a Liturghiei Negre în cartea sa “La Sorciere” (Satanism And Witchcraft).

În 1891, Joris-Karl Huysmans scrie clasica nuvelă La-Bas (Liturghia Neagră). Această carte oferă o imagine mai clară a ceea ce a fost Satanismul Francez pană la acel punct.



(Ilustraţie în La-Bas, de Huysmans, Paris 1891. Canon Docre. Artist Henry Chaprout, Paris, 1924>>


Acesta descrie în delatiu o Liturghie Neagră (în capitolul 19) care susţine că a fost practicată în Paris în acei ani. Descrierea Liturghiei lui Huysmans diferă în multe feluri de celelalte în special deoarece Satan este în mod explicit venerat, iar ura faţă de Creştinism este exprimată liber. Nu este clar dacă a asistat la o Liturghie Neagră, deşi acesta susţine că da. La-Bas însă, rămane o lucrare fictivă.

Secolul 20 nu ne-a oferit relatări istorice adevărate despre Liturghia Neargă. În schimb, multe scrieri au fost create pe acest subiect. Una din ele este cartea Satanic Mass de H.T.F. Rhodes, publicată în 1954. Rhodes, avand acces la toate documentele istorice, scrie că la timpul acela nu exista un singur document care să descrie exact ritualurile şi ceremoniile unei Liturghii Negre. Alte scrieri ar fi “Der Dunkle Gott: Satanskult Und Schwarze Messe” de Gerhard Zacharias, “The Black Arts” de Richard Cavendish şi “Satanic Rituals” de Anton LaVey.

O altă scriere modernă care ne descrie Liturghia Neagră este Black Book of Satan de Order of Nine Angles. În această carte versiunea Liturghiei Negre este schimbată. În timp ce alte Liturghii Negre cer ca altarul sa fie o femeie, în ritualul oferit de O.N.A. altarul este un barbat.


În timpul Evului Mediu Liturghia Neagra incepea să ia formă din numeroase alte ritualuri care erau parodii ale Liturghiei Catolice, precum Sărbătoarea Măgarului şi Sărbătoarea Nebunilor care erau festivităţi ale Bisericii la acel timp.

Sărbătoarea Măgarului este o parodie a Liturghiei Catolice în care Măgarul lui Balaam (din Vechiul Testament) începe să vorbească şi să spune părţi din Liturghie. Alte astfel de parodii erau “liturghia beţivilor” şi “liturghia jucătorilor de noroc” care lamentau situaţia unor călugări beţi care în loc să îl cheme pe Deus (Dumnezeu) îl chemau pe Bacchus (Zeul Vinului). Cateva din aceste parodii au fost găsite în colecţia latină de poezie, Carmina Burana, scrisă în jurul anului 1230. Biserica Catolică a reacţionat condamnandu-le blasfemice.

Un astfel de ritual important este Liturghia Sfantului Secaire care se spune că provine din Evul Mediu în Gasconia. Preoţii au fost condamnaţi pentru practicarea Liturghiei în scopuri rele precum blestemarea unei persoane pană la moarte. Astfel este Liturghia Sfantului Secaire.

După părerea mea, motivul principal pentru care Liturghia Neagră a fost atat de practicată în Evul Mediu este că oamenii se simţeau “otrăviţi” de Creştinism şi erau intoxicaţi de acesta la acel timp. Liturghia Neagră a fost practicată de Satanişti la Sabaturile lor pentru a-l venera pe Satan şi pentru a distruge influenţa Creştină care îi sufoca.

Liturghia Neagră a evoluat mult de la forma sa originală. La început, era un act de eliberare pentru a aduce înapoi spiritul păgan pe care vrăjitoarele îl uitaseră şi pentru a pune la o parte influenţa Creştină care sufoca pe toată lumea. Mai tarziu, a devenit din ce în ce mai indecent, mai blasfemic, mai sălbatic şi malefic.

Deşi multe informaţii false ne sunt date în cărţi, multe din ele sunt adevărate. Cum că vrăjitoarele obişnuiau să zboare pana la Sabbat pentru a sărbătorii Liturghia Neagra pare a fi o poveste falsă, ceea ce şi este. Alte poveşti însă, sunt adevărate, iar tradiţii precum re-botezarea în numele Diavolului, dansul în cercuri, inversarea crucii, scuiparea crucii, înţeparea hostiei şi orgii sexuale încă sunt practicate în ziua de astăzi.

O informaţie interesantă însă tulburătoare peste care dăm în majoritatea cărţilor despre Satanism şi vrăjitorie, este aceea că sacrificiul uman este practicat la Liturghia Neagra. Eu personal, în tot acest timp de studiu nu am dat peste acest act în Satanism. Ideea că aceste cărţi au fost scrise de Creştini mă face să mă indoiesc de autenticitatea acestor informaţii. Aşadar, nu voi vorbi despre asta.

Despre ce vreau să vorbesc acum este felul în care acest ritual a început să ia formă şi cum s-a schimbat în structură in cursul anilor, deşi scopul a rămas acelaşi. Acela de a blasfemiza Biserica şi de a lăuda Diavolul.

De la cele mai vechi versiuni ale Liturghiei Negre pană la ultima, recunoaştem că forma sa s-a schimbat doar puţin. Ritualul, în forma şi structura sa, a rămas similar cu cel al Liturghiei Catolice. Ştim din cartea Satanic Rituals de Anton LaVey că unele versiuni ale Liturghiei Negre au rămas la fel în structura vizuală şi verbală. Unele versiuni ale Liturghiei Negre erau practicate în veşminte consacrate de biserica catolică, deşi era o excepţie decat o regulă.

Autenticitatea hostiei pare să fi fost mai importantă. Se cunoaşte faptul că obiectivul covenului era de a fura hostia de la biserică şi de a o aduce la Sabbat pentru a fi folosită în Liturghia Neagră. Cand vrăjitoarele mergeau la altar pentru împărtăşanie, acestea reţineau hostia în gură şi apoi o ascundeau. Se spune că se ofereau bani pentru cei care aduceau hostia de la biserică.


Cand hostia nu era furată de la Biserică, vrăjitoarele îşi faceau propria hostie. Acestea erau de obicei negre sau sangerii în loc de albe, purtand simboluri Satanice. În 1324 s-a găsit în casa lui Alice Kyteler “o bucată de paine sacramentală, avand numele Diavolului însemnat în locul numelui lui Iisus”. Hostia este uneori în formă hexagonală sau triunghiulară.

Uneori hostia şi vinul erau schimbate cu diferite băuturi şi mancăruri precum merele (pentru a reprezenta Fructul Interzis), gulii, carnati, biscuiti, apă şi suc (de obicei suc de mere).

În loc de lumanări albe se foloseau lumanări negre. Altarul era acoperit de material negru, uneori de catifea sau mătase.

Locurile unde se practică Liturghia Neagră variază. Dacă este practicată afară, se alege de obicei o pădure sau o peşteră. Daca este înauntru, o întreagă cameră trebuie folosită şi pregătită.

Camera este acoperită cu perdele negre iar ferestrele sunt acoperite cu material negru.

Cavendish ne spune că în Mai 1895 la Vila Borghese o capelă Satanică a fost descoperită. Pereţii încăperii erau înveliţi cu perdele negre excluzand toată lumina iar la capăt era o tapiserie cu scrisul “Lucifer Triumphans”, iar sub un altar era o figură a lui Satan. Camera era mobilată în lux.

În mod tradiţional, o imagine a lui Satan stă deasupra altarului. Un Baphomet sau o cruce întoarsă îşi are locul sub imaginea lui Satan.

Cat despre îmbrăcămintea participanţilor, nu este o regula. În versiunile vechi ale Liturghiei Negre se spune ca veşmintele trebuia să fie cele ale unui preot catolic şi să fie sfinţite. În timpuri mai apropiate, veşmintele s-au schimbat..

Veşmintele sunt robe negre sau sangerii. O vrăjitoare condamnată în sudul Franţei în 1594 descrie ca la Litughia Neagra ţinută de ziua Sfantului Ioan practicanţii purtau veşminte negre. Uneori veşmintele au simboluri Satanice precum cruci intoarse, baphometuri sau simboluri magice.

O versiune modernă ne este dată de Order of Nine Angels. Preoteasa este îmbrăcată în robe albe, Matroana Pămantului în robe roşii, Maestrul în robe mov iar congregaţia în robe negre.

Ce are să se întample la o Liturghie Neagra variază de asemenea. Pe langă ritualurile ceremoniale, forma tradiţională a Liturghiei Negre implica acte sexuale, dansuri şi festivităţi la sfarşitul sau în timpul ritualului. După cum probabil aţi observat, sexul este un factor important iar femeile joacă un rol important în ritual. Orgia se spune că provine de la ritualurile Bacchanalia sau culturile Dionisiace din Roma si Grecia antică.
Dansurile sunt de asemenea practicate.
La sfărşitul ritualului se ţine un ospăţ, deşi nu este o necesitate. 




(Imagine extrasă din filmul erotic Erotica Anthologie Volume I - Messe Noire, Anonyme / Franţa 1928 / 6 min)