COVENURI

Autor FvF

De obicei Satanistul simte nevoia de socializare şi schimb de experienţă. Nu cunosc vre-un Satanist care să fi rămas solitar tot timpul. Există multe avantaje cand se lucrează cu un grup. În primul rand, energia ritualului creşte imens cand lucrează mai mulţi oameni. Există un schimb şi un transfer de energie vitală pentru scopul ritualului. În al doilea rand, este o şansă bună de a învăţa, de a primi sau oferi ajutor. Şi în al treilea rand, este o oportunitate bună pentru ritualuri de grup şi sărbători.

Pentru o astfel de ocazie, Satanistul este nevoit fie să creeze un nou grup fie să intre in altul. Un astfel de grup este numit tradiţional Coven (sau Grotto) şi este mai mult un grup pentru a practica ritualuri, pentru a ţine sărbători şi ospăţuri sau pentru a învăţa despre Satanism dar rolul acestuia poate merge mai departe pană la rolul de familie (spirituală).

Coven este în original un cuvant medieval Scoţian şi initial însemna ‘a întruni’ sau ‘a asambla’, în loc de a fi numele pentru un grup organizat. Provine din cuvantul Latin ‘convenire’ care înseamnă a se strange sau a se întruni. Astfel a fost folosit ca ‘to coven’ (în limba engleză, a se întruni) ca referire la întalnirile vrăjitoarelor. Prima folosire a sa ca referire la un grup de vrăjitoare a fost folosită de Isobel Gowdie care a fost judecată în 1662. Cuvantul a ramas în mare parte nefolosit în Engleză pana în anul 1921 cand Margaret Murray a promovat ideea de grupuri organizate de vrăjitoare numite covenuri..

Astfel de exemple a Covenurilor apar peste tot în Europa, cand poveştile ne spun de Vrăjitoare întalnindu-se în păduri şi peşteri în secret pentru a preda şi a practica la festivităţile lor ‘diabolice’.

Deşi nu mai este cazul în ziua de astăzi, unii, ba îndrăznesc să spun ca majoritatea covenurilor încă se întalnesc în păduri şi peşteri, din motiv că aceştia vor să fie în natură. Însă, în ziua de astăzi aceştia se pot întalni în propriile case fără frica de a fi acuzaţi de ceva ilegal.

Structura unui coven a fost schimbată doar foarte puţin. În majoritatea cazurilor, precum în familiile tradiţionale, covenul a ramas la fel.

Scopul a rămas de asemenea neschimbat iar aici sunt nevoit să explic clar. Un coven nu trebuie confundat cu un club în care cineva intră şi iese oricand doreste. Nu este un grup de prieteni, unde cineva poate găsi oameni cu aceleaşi interese pentru a se distra. Un coven trebuie să fie ca o a doua familie, deoarece una din scopurile principale ale unui Coven este de a ajuta membrii să crească spiritual dar şi de a-i ajuta în orice fel de problema. Este un loc pentru oameni sinceri, care se respecta care au încredere unii în alţii, deoarece fără respect şi încredere nu se poate face muncă adevărată de grup.

Este privat deoarece implică vieţile altora. Cei care lucrează cu un coven trebuie să se deschidă în faţa celorlalţi pentru ca ei să stie cu cine au de a face. Într-un Coven nu există oameni mai importanţi decat alţii. Toată lumea este egală, şi chiar şi cel mai experimentat trebuie să respecte pe cel mai puţin experimentat, deoarece este ceva de învăţat de la fiecare. Din acest motiv, nu orice este acceptat într-un coven. Mai întai individul trebuie sa fie cunoscut, să fie respectat şi de încredere, iar reciproca să fie valabila. Membrii covenului trebuie să-i cunoască intenţiile şi credinţele, fiindca pe parcurs se pot descoperi lucruri nepotrivite despre individ care să-i facă să regrete că l-au acceptat în coven.

Din propria experienţă cu un Coven, pot spune ca este o datorie imensă de a conduce un coven. Cum spuneam, selecţia membrilor trebuie facută cu grijă. Nu oricine este potrivit pentru coven. Unii au credinţe diferite iar asta nu va ajuta daca practicile se rezumă la ritualuri complexe precum studiul de grup sau magie (deşi ceremoniile sunt mai uşor de ţinut în astfel de condiţii). Deşi unele covenuri acceptă diferenţe de credinţe, toată lumea trebuie sa aibă aceleaşi intenţii în practica din coven.

Un alt motiv pentru care este greu de organizat un coven se datorează rangurilor oferite fiecărui membru. În trecut, existau sarcini fizice cat şi spirituale pentru fiecare membru pentru a înainta în rang. Astăzi este probabil puţin mai usor. Totuşi, nu este atat de uşor cum pare.

Nici măcar simpla iniţiere într-un coven nu este uşoară, deoarece individul trebuie să înţeleagă exact scopul covenului, drepturile şi obligaţiile pe care le are fiecare membru indiferent de rang. Poate dura ani pană găseşti covenul potrivit. Poţi înţelege asta mai bine dacă ai avut un “mentor” care te-a ajutat. În majoritatea cazurilor oamenii ajung să aibă credinţe şi sentimente diferite faţă de mentorii lor, deoarece astfel ajung să înveţe din practică.

Cu toţii suntem diferiţi iar credinţele noastre pot diferi, chiar dacă venerăm acelaşi Zeu. Unii depăşesc învăţăturile mentorilor. Acelaşi caz poate fi şi cu un coven, deşi scopul unui coven este mai degraba practic decat teoretic.

Un Coven Demonolatric este compus din trei grupuri de oameni. Aceia care sunt studenţi/iniţiaţi, aceia care sunt adepţi şi aceia din Preoţime. Fiecare membru are propriile sarcini, drepturi şi obligaţii conform rangului său. Începand cu Studentul, sarcina sa este aceea de a învăţa bazele Demonolatriei. După Student vine Iniţiatul care, uneori, poate ajuta Studentul. Acesta este iniţiat oficial în coven şi este dedicat unui Demon patron. A depaşit toate clasele necesare şi cunoaşte ritualurile de bază şi le practică. Odată iniţiat acesta devine Ucenic. El poate ajuta Iniţiaţii şi Studenţii. Este luat sub aripa unui Adept sau al unui membru din Preoţime pentru a-şi descoperi talentele şi a le folosi în ritual. Începe să îşi creeze singur ritualurile şi începe să cunoască ritualuri mai complexe. Este botezat. Urmatorul rang este Adeptul. Aceasta persoana cunoaste destule pentru a-i ghida pe cei care încă învaţă. Este potrivit pentru a deveni Preot Asistent. După rangul de Adept vine Rangul de Preot Asistent. Acestia îi ajută pe preoţi în ritual. Are autoritatea de a-i îndruma pe alţii în ritualuri de bază şi poate face iniţieri într-o mică măsură. Ultimul rang este acela de Preot Înalt. S.Connolly ne spune în cartea sa “Complete Book of Demonolatry” că pentru a deveni Preot trebuie să te tragi dintr-o familie de Demonolatri. Deşi acesta nu este şi cazul în Satanism, în Demonolatrie pare a fi singura cale. Preotul ghidează toţi membrii în treburi spirituale, este prezent la toate ritualurile deşi uneori poate lăsa Preotul Asistent sa preia conducerea în timpul unor ritualuri şi iniţieri. Preoţii sunt singurii care au dreptul de a ţine iniţieri în masă, botezuri, nunţi şi înmormantări.

Parcurgand aceşti paşi poţi avea un Coven bine organizat.

Sunt două întrebări care vin des în legătură cu acest subiect. Prima este caţi oameni pot fi într-un Coven. Numărul membrilor într-un coven variază. Cel mai comun se spune ca este treisprezece, după cum Isobel Gowdie din Auldearne în mărturia sa declara că “sunt treisprezece persoane în fiecare coven”. Asta este aprobată şi de Alexander Keiler care spune că vrăjitoarele se întalnesc în covenuri de treisprezece persoane şi nu mai mult. Multe surse sugerează acelaşi lucru.
Deşi nu este o regulă, după cum am înţeles în coven pot fi un minimum de trei persoane şi un maximum de paisprezece. Motivul, presupun, este că avand prea mulţi membrii ar fi o sarcină prea grea pentru Preot. Cealaltă întrebare este “ce se întamplă dacă vrei să părăseşti covenul?”. Istorici precum Summer ne spun că în trecut vrăjitoarele nu aveau voie să părăsească covenul, iar daca asta intenţionau, erau rapid descoperite deoarece covenul avea mulţi spioni. Asta probabil din cauza discreţiei pe care trebuia să o păstreze pentru a nu fi descoperiţi. Summers ne spune din nou de un Jurămant Solemn pe care vrăjitoarele trebuia să-l facă pentru a nu părăsi niciodata covenul. Acesta cred că se referă la Jurămantul Iniţierii pe care individul îl face cu Satan sau cu Demonul patron al Covenului.

Acelaşi lucru apare în cartea “Demonolatry” a lui Remy care declară că dacă o vrăjitoare doreşte să părăsească covenul, este vanată de ceilalti membri şi bătută, uneori, pană la moarte.
Acestea sunt contrazise în schimb de S.Connolly care în cartea sa “Complete book of Demonolatry” spune ca membrii pot părăsi oricand Covenul fără a se teme. Grimoire-uri precum Willits au Delaney conţin ritualuri în care un membru este exclus oficial din Coven. Acesta cred că este cazul normal în ziua de astăzi, deoarece nu avem de ce să ne ferim dacă Covenul este descoperit.

(Covenul Vrăjitoarelor – de Hans Baldung Grien, 1508)